Lecții de viață pentru elevi și studenți, la început de an

Când locuiam în Oltenița, un oraș la marginea căruia se termină țara, îmi doream foarte tare să mă mut la București să pot merge la o piesă de teatru, la un film și la evenimente culturale, altele decât cele de ziua orașului. De atunci am căutat mereu căi să depășesc bariera teritorială (mai mult psihologică) și să evadez în alte lumi. Pentru mine, una dintre ele a fost voluntariatul. Așa am mers pentru prima oară în străinătate, la 16 ani, în Danemarca, așa am cunoscut CEOs, când încă nu știam de la ce provin aceste inițiale, așa am început să-mi creez conexiuni și prieteni din țară și din străinătate.

La aproape 20 de ani de când am început școala, am întocmit o listă cu învățăminte/sfaturi care m-au ajutat în viață, pe care vreau să o împărtășesc cu voi:

1. Merg la cursurile gratuite, pentru că sunt convinsă că peste câțiva ani voi fi nevoită să plătesc sute de euro pentru aceeași informație

Întotdeauna am fost adepta educației. Chiar și a celei formale, cu toate neajunsurile ei, cu tot gap-ul dintre programa de școlară și societatea zilelor noastre. Asta poate și pentru că am avut parte de profesori buni, deși am făcut liceul într-un oraș de provincie cu <20 000 de locuitori, situat la capăt de țară, fără locuri de muncă, fără cinema ori teatru.

Am realizat atunci că singura cale de a reuși să plec dintr-un oraș fără perspective cum e Oltenița era să învăț. 19 ani am așteptat cu ardoare și am muncit cu sârguință, până să pot merge la o piesă de teatru, fără să-mi calculez timpul în funcție de programul maxi-taxi-urilor. Dar a meritat.

2. Am înțeles că în viață, dar mai ales în piața muncii, nu ești în concurență doar cu generația ta, ci cu toată lumea

Din păcate, școala îți inoculează faptul că dacă ești cel mai bun din generația ta, nu trebuie să-ți mai bați capul, asta deoarece cele mai multe concursuri fac o ierarhizare în funcție de vârstă, pe când în piața muncii, intri în competiție cu un absolvent al aceleiași facultăți, dar care are deja 5 ani de experiență sau chiar cu părinții tăi, dacă ai norocul să fi terminat aceeași facultate. Atunci este nevoit să aduci o valoare adăugată, pe care eu am descoperit-o pe când eram adolescentă, când am prins gustul voluntariatului. 3. Am înțeles că e important să fii precoce

Cu cât te cunoști mai bine, cu atât poți deveni mai devreme ceea ce vrei. Îmi amintesc că la evenimentele extra-curiculare la care mergeam eram întotdeauna cea mai tânără persoană din acel grup și în contiunare mă număr printre cele mai tinere persoane de la evenimentele la care particip. Asta și pentru că mi-am schimbat puțin interesele, căci în ultima vreme merg la evenimente de networking din zona business. Așa că sfatul meu este să vă expuneți cât mai devreme la cât mai multe contexte sociale, economice, profesionale etc, căci ele vă vor deschide uși dar, mai ales, mintea.

4. Am înțeles că cele mai „inutile” informații te pot scoate din impas în cele mai neașteptate momente

Până acum am participat la câteva zeci de cursuri de instruire în educație non-formală, care la prima vedere nu păreau să-mi folosească, dar care m-au ajutat să am o intervenție sau un argument pertinent într-o dezbatere în care nu aveam neapărat expertiză.

De fapt, o activitate extra-curiculară m-a ajutat să intru la facultate, când din trei subiecte la examenul de admitere unul era despre „limbajul în avangardă”. Am scris atunci despre Ion Vinea și despre „jos artă că s-a prostituat”, dar și despre Tristan Tzara și despre influențele dadaiste despre care aflasem, mai pe larg, dintr-un documentar despre drepturile omului de la o proiecție de film organizată în cadrul Festivalului de film documentar One World România. Așa am reușit să intru la SNSPA și să fiu astăzi unde sunt.

5. Am învățat că trebuie să-mi construiesc campanie de informare de tip 360 de grade

Adică înconjoară-te te informația pe care vrei/trebuie să o asimilezi, astfel încât să dai de ea oriunde te uiți, ca-n publicitate. De pildă, când citeam o carte și mă plictiseam, mă puneam la calculator și deschideam pdf-ul cu aceeași carte. Și funcționa! Așa am citit foarte multe cărți. Când mă pregăteam pentru bacalaureat, mă înregistram citind lecțiile la istorie și când mă săturam să învăț, ascultam podcast-urile. Am luat 10 la proba scrisă de istorie. Când lucram la teza de disertație și voiam să iau o pauză, mă uitam la filme despre gentrificare și mergeam la evenimente despre strategii culturale etc.

6. Am înțeles că networking-ul contează, aproape mai mult decât competențele

Cele mai multe relații (umane!) mi le-am făcut la evenimente legate de voluntariat, acolo am legat prietenii valoroase, căci în aceste cadre barierele de statut social dispăr. Așa am cunoscut oameni din toate categoriile socio-profesionale și mi-am făcut sute de prieteni de pe toate meridianele lumii, care rezistă și astăzi și care stau la baza unei colaborări ulterioare.

Dacă e să ne luăm după pseudo-știința numită horoscop, pot spune că citisem la un momentat dat în horoscopul răutăcios că „atunci când te afli în cercul de prieteni ai Gemenilor, te simți ca la o adunare ONU”. Pot să confirm că e adevărat!

Îmi amintesc o caricatură, în care o PR-istă era întrebată dacă știe să facă un anumit lucru, iar ea răspunde:

Nu, dar știu pe cineva care știe!

Cam despre asta e vorba în viață, desigur competențele intervin în a doua etapă, însă important e să te remarci, în primul rând.

7. Inteligența grupului e mai importantă decât inteligența individuală, oricât de bună ar fi ea

Din păcate școala dezvoltă tineri individualiști. Există puține încercări în învățământul pre-universitar de a coagula echipe, încurajându-se competititivitatea în defavoarea cooperării. Vorbeam cu un prieten, profesor la Conservator, care-mi spunea că toți studenții de acolo se vor soliști, însă nimeni nu dorește să fie un bun interpret într-o orchestră…

La rându-mi, de foarte puține ori m-am asociat cu prietenii mei pentru un scop comun. Am compensat în timpul facultății, când am lucrat mult în echipă, mai ales în cadrul masteratului de Management al Proiectelor, pe care l-am absolvit. Deloc întâmplător, chiar zilele trecute m-am revăzut cu una dintre colegele mele de masterat.

8. Fă din tehnologie cel mai bun aliat al tău, nu cel mai mare inamic

Fac parte din generația Millennials, cum ne numesc marketerii, și deși găsesc efectul de cohortă vinovat pentru diminuarea capacității de relaționare inter-umană, căci tinerii interacționează din ce în ce mai mult doar mijlocit de tehnologie, vorbindu-se astăzi despre gadget-uri ca prelungiri protetice, care stochează informații, totuși nu pot nega că la rându-mi sunt dependentă de social media, principalul motiv fiind că-mi pot alege tipul de informație pe care vreau să-l primesc. Astfel că m-am abonat la agențiile de presă din străinătate și la tot felul de site-uri care oferă informație de calitate, eliminându-mi din newsfeed prietenii care postează doar fotografii redundante cu propriile persoane, care ar putea ocupa locul unei informații de interes pentru mine. Fă sfătuiesc călduros să procedați așijderea!

9. Originalitatea face diferența. Uneori, nu trebuie să faci lucrurile mai bine, ci diferit.

Nimic nu e nou sub soare, spun unii, dar eu spun că există extrem de mult potențial pentru inovație. Chiar și o reinterpretare a ceva cunoscut poate fi inovatoare. Asta s-a întâmplat când am organizat conferința Project Management Kick Off în timpul masteratului, în care am combinat două domenii complet diferite legate printr-un singur cuvânt: „kick-off”, uzitat și în managementul de proiect și în fotbal, pe care le-am legat legat sub un concept creativ de regie a conferinței: 10. Realizează care e rolul tău în societate

Modelul japonez Ikigai a fost unul revelator pentru mine. Așa te cunoști mai bine și vezi unde te poziționezi și-ți asumi pe deplin rolul pe care-l vrei în societate, în funcție de pasiunile, aptitudinile și dorințele tale. Eu am găsit un echilibru, până la 26 de ani: mi-am transformat pasiunea pentru scris în profesie. Ce poate fi mai frumos decât să faci ce-ți place și să fii plătit pentru asta?

11. Fii implicat social!

Există mulți oameni cărora le pasă doar de binele propriei familii. Se vede asta în studiile despre filantropia la români. Altora le e frică să spună ce gândesc, vezi teoria Spiralei Tăcerii emisă de Elisabeth Noelle-Neumann, amplificată de istoria recentă a României și, în multe cazuri, a sistemului educațional în care au fost obișnuiți că adevărul este exterior lor și în cele mai multe cazuri deținut de autoritatea supremă, iar opinia personală este aproape inutilă, dacă nu chiar nulă. Din motivul acesta mulți nici nu gândesc în numele lor, (pre)iau și nu dau nimic la schimb societății.

Eu însă vă sfătuiesc să nu vă fie frică, căci așa cum spune John Legend, World won’t get no better if we just let it be.

La final, vă las cu un mesaj video, pentru că anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima ediție a unui festival local din Oltenița, numit Târg. Bâlci. Fest, la care am pus și eu umărul, ocazie cu care am transmis generației actuale de voluntari Dunăre.EDU un mesaj (filmat în urmă cu aproape 1 an):

Când locuiam în Oltenița, un oraș la marginea căruia se termină țara, îmi doream foarte foarte tare să vin la București să pot merge la o piesă de teatru, la un film și la evenimente culturale, altele decât cele de ziua orașului. De atunci am căutat mereu căi să depășesc bariera (cel puțin psihologică) teritorială și să evadez în alte lumi. Pentru mine, una dintre ele a fost voluntariatul. Așa am mers pentru prima oară în străinătate, la 16 ani, în Danemarca, așa am cunoscut CEOs, când încă nu știam cu ce se mănâncă această funcție, așa am început să-mi creez conexiuni și prieteni în țară și-n străinătate. Anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima ediție a unui festival din Oltenița, la care am pus și eu umărul, ocazie cu care am fost rugată de doamna Ana Catalui, cea care se ocupă de administrarea Asociației Dunăre.EDU, să le transmit un mesaj tinerilor care organizează astăzi Târg. Bâlci. Fest-ul. Recunosc, am fost foarte emoționată când am filmat acest mesaj, așa că vă cer îngăduință. Voi ce sfaturi de viață ați da unor tineri?

Publicată de Lavinia Iancu pe Vineri, 25 August 2017

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *