Întâmplarea face ca ieri, când mă aflam într-o librărie, să zăresc printre rafturile de cărți un volum pe care l-am citit în urmă cu câțiva ani. Este vorba despre romanul Extrem de tare și incredibil de aproape, sau după numele original Extremely Loud and Incredibly Close, scris de Jonathan Safran Foer și apărut tradus în limba română în colecția Raftul Denisei, de la editura Humanitas Fiction.
Astăzi, la 17 ani de la tragedia care a împărțit calendarul lumii moderne în două, am căutat pe vechiul meu blog un articol despre această carte care m-a emoționat profund în momentul în care am citit-o. Așadar, dacă vreți să trăiți o super-aventură prin ochii unui puști de 9 ani, vă recomand să citiți cartea și să urmăriți filmul cu același nume:
Pe scurt, romanul este inspirat din nefericitele evenimente de la 11 Septembrie și-l prezintă pe tânărul Oskar Schell în postura de detectiv. Oskar Schell este un puști rămas orfan de tată (dispărut în urma nefericitului atentat), care sparge din greșeală o vază în care descoperă o cheie și pornește în căutarea butucului misterios, pe care vrea să-l deschidă. Carismaticul Oskar își face o adevarată strategie cu ajutorul cărții de telefoane și vizitează, astfel, toate persoanele cu numele de familie Black, care ar fi putut să-l cunoască pe tatăl său și care ar fi putut să-i ofere vreun indiciu cu ajutorul căruia să rezolve misterul.
Dacă trailer-ul filmului nu v-a convins deja să urmăriți această aventură, vă mai spun că la cei 9 ani ai săi, Oskar are deja o carte de vizită impresionantă. E drept, arată ea ca un CV, dar tot impresionantă rămâne:
Dragă cititorule, mă numesc Oskar și sunt inventator, astrofizician și fan Beatles. Am nouă ani. Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriașul bunicii e mut și are palmele tatuate cu DA și NU. În camera lui tati am găsit o cheie pe care am de gând s-o încerc în toate încuietorile din New York. Știai că acum sunt mai mulți oameni vii pe Pământ decât au fost vreodată? Adică, dacă ar vrea cu toții să-l joace pe Hamlet în același timp, n-ar putea, pentru că n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gând să ți-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine că m-ai întâlnit!
În plus, în naivitatea sa, pustiul lansează niște teorii interesante pe care mi le-am notat și eu:
L-am bătut pe umăr și i-am zis:
– Când cauți în dicționar cuvântul „hilar”, vezi că e o poză cu tine.
(nu încercați așa ceva acasă!)
Oamenii sunt singurele animale care roșesc, râd, au religie, duc razboaie și se sărută cu buzele. Așa că, într-un fel, cu cât te săruți mai mult cu buzele, cu atât ești mai om.
(ce frumos, nu?!)
Putem trăi într-o minciună, dar nu putem spune o minciună nevinovată.
(meh, nu știu ce să zic despre asta, trebuie să luăm lecții de la cei care ne conduc)
Discutie Oskar-domnul Black (foarte bătrân)
– Dacă ar fi să ghiciți, în câte țări credeți că ați fost?
– N-ar trebui să ghicesc! O suta douăsprezece!
– Dar există atâtea țări?
Mi-a spus:
– Locurile de care n-ai auzit sunt mai multe decât cele de care ai auzit!
9/10 oameni semnificativi au de-a face cu banii sau cu războiul.
Timiditatea e atunci când îți întorci privirea de la ceea ce vrei.
Rușinea e atunci când îți întorci privirea de la ceea ce nu vrei.
Nu mă descurc foarte bine cu oamenii.
-Tu ce crezi că se întâmplă?
– Simt prea mult. Asta se-ntâmplă.
– Crezi că poate ca cineva să simtă prea mult? Sau doar să simta într-un sens greșit?
– Interiorul meu nu se potrivește cu exteriorul.
– Dar sunt oameni la care se potrivește?
– Nu știu. Eu sunt decât eu.
– Poate că asta e chiar personalitatea cuiva: diferența dintre interior și exterior.
Dialog puști – o doamnă distinsă la cafenea (roof top cafe, așa-mi imaginez eu)
– Și, de asemenea, știai că dacă ai striga timp de 9 ani ai produce suficientă energie sonoră cât să încălzești o ceașcă de cafea?
A spus:
– Nu știam.
– De-asta ar trebui să se faca un magazin de cafea lângă Ciclonul din Coney Island! Te-ai prins?
Asta m-a făcut să mă sparg de râs, dar numai pe mine.
M-a întrebat dacă vrem să comandăm ceva. I-am spus:
– Cafea cu gheață, te rog.
A întrebat:
– De care?
– Lungă, dar ai putea, te rog, să folosești cuburi de gheață cu aromă de cafea, că să nu se facă apoasă când se topesc cuburile de gheață obișnuite?…
(O să încerc și eu asta!)
Pe final, vă îndemn să împărtășiți cu mine poveștile voastre preferate despre 09/11, în comentarii.