Totul e paralizat în țară, guvernul s-a dovedit MARELE IRESPONSABIL, instituind, peste criza medicală deja existentă, o criză politică cu consecințe imediate în economie.
Sistemul public e depășit și răspunde online acolo unde se poate, iar mediul privat e blocat, confuz și așteaptă un semnal, care întârzie să vină de la vreun reprezentant politic.
Necunoșterea pericolului, iminența contagiunii, spaima mediatică, absența unui plan de criză și a unui orizontul de timp în care lucrurile își vor relua cursul firesc blochează România pe termen nederminat.
Trăim online, dar nu suntem pregătiți să muncim online. Și nu în sensul în care nu folosim tehnologia, ci nu suntem obișnuiți să lucrăm în afara organizației noastre, interdisciplinar, cu niște tool-uri care să permită munca colaborativă.
Învățăm să reproducem, însă nu suntem obișnuiți să inovăm, să mergem pe drumuri nebătătorite, să ne adaptăm, pentru că nu am fost îndrumați și încurajați să o facem. Dacă încerci lucruri noi îți asumi riscurile de a fi blamat pentru greșelile tale, dincolo de dificultatea unui drum care presupune noutate, de anxietatea cauzată. Iar insuccesul în cultura românească este inadmisibil. Pentru că ce o să spună lumea dacă EȘUEZI?!
O să te faci de râs.
De râsul cui?!
Unor oameni care stau pe margine și comentează.
Vorbim mult și acționăm puțin. Cârcotim de fiecare dată când cineva încearcă să facă ceva.
Incompetența de la vârf. Lipsa de viziune, lipsa unor lideri care să dea o direcție, prieteniile în defavoarea competențelor, imaginea unui intelectual pretențios, un om simplu care are nevoie să-i vorbească cineva pe limba lui, preocupat de realitatea cu care el se confruntă: grija zilei de mâine, desconsiderarea altor generații, inabilitatea de a lucra în echipe interdisciplinare, lipsa de asumare a propriilor decizii, neimplicarea în viața socială au adus România unde este.
Când faci lucruri doar pentru familia ta, fără să te intereseze de ceilalți, ar trebui să te gândești că vor fi momente în care vei depinde de ceilalți.
Cum ar fi acum.
Când medicii huliți, goniți în străinătate prin lipsa unor politici de retenție, devin eroii care ne salvează de la moarte, în spitale de stat insalubre, depășite ca tehnologie și capacitate.
Când furnizorii, partenerii și clienții încetează să mai facă plăți, se instaurează panica.
Reticența la tehnologie, lipsa infrastructurii unui sistem public pentru anul 2020, INTERCONECTAT, face din România o țară vulnerabilă și dependentă de alții, incapabilă să colaboreze în interiorul său să facă lucrurile să meargă.
Mi-ar plăcea să revenim ușor-ușor la normal, să ne reluăm activitatea cu TOATE măsurile de prevenție legate de sănătate, însă să ne adaptăm mai mult mai ONLINE, adoptăm schimbarea, să adoptăm tehnologia ca soluție la nevoi și probleme vechi.
Spațiul de confort personal ne determină să nu adoptăm schimbarea și să facem ca orice business nou să moară în fașă pentru că rata de adoptare este mică, costisitoare și seacă start-up-urile, companiile și oamenii inovatori în demersul de a face progresul posibil.
România nu duce lipsă de inovație. România e prea speriată și comodă să o adopte.
Fă ceva nou în activitatea ta, susține un business local, ajută un bătrân, implică-te și FII UN OM mai bun, mai adaptat vremurilor! #romaniaINTERconectata