Pornostroika, dragostea la sovietici

Cartea scrisă de Maurice T. Maschino, autor francez cu rădăcini rusești, apărută la editura Nemira, colecția Politica, relatează câteva povești din URSS care tratează aproape toate tabuurile sexuale, de la relațiile dintre bărbați și femei inițiatice, până la bordeluri și chiar băncile de spermă, toate plecând de la poveștile unor oameni din toate păturile sociale ale Uniunii.

De pildă, într-o broșură oferită tinerilor căsătoriți de către municipalitatea orașului Rostov pe Don (p.24) se spune că „în pat, ca și în viață, bărbatul este înainte de toate un muncitor”, așadar dragostea devine obligație de muncă:

„A face dragoste, pentru mulți tineri a devenit o obligație sau o muncă. Cu tehnici de aplicat, cu norma de trebuie respectate; băieții își numără cuceririle, fetele își contabilizează orgasmele. E un stahanovism sexual. Planul cincinal la erotism. Se vorbește de o „evoluție” a mentalităților, dar în capetele noastre nu s-a schimbat nimic, totul funcționează la fel ca înainte: facem dragoste cu aceeași seriozitate cu care strângem buloane, cu aceeași exigență a rentabilității… Pe când o medalie celui mai bun amant?”, se întreabă rușii.

Totuși, dragostea ca implicare emoțională devenea inamicul regimului căci cu cât atașamentul dintre două ființe e mai puternic, spune sociologul T. Vlagrad, „cu atât mai încet se dezvoltă spiritul colectivist. De aceea, dragostea, sub orice formă, este un factor antisocial, care contravine idealului comunist. Iar gelozia e complet deplasată, scrie Sobiessiednik: în acea perioadă apare un nou tip de femeie – cea care află cu bucurie de infidelitatea soțului: orice copil care vine pe lume, fie și în casa altuia, nu e oare un militant în plus pentru cauza socialismului?”

În perioada Perestroikăi, nu mai există sex, a fost curățat, cenzurat, ascuns, vânat, lichidat și era tolerat doar ca instrument de reproducere a forțelor de producție (p. 90). În aceasă societate, totul fusese redefinit, femeile nu erau doamne, erau femei fără sex, antifemei – tovarășe – care dădeau ajutor întemeietorilor (de preferință, în adâncul minelor sau pe șantierele Siberiei) și purtau cu mândrie o medalie patriotică decât un colier (p.94). Tovarășele dădeau naștere pionierilor, care învățau la școală din ce fel de oțel sunt făcuți eroii (p.90).

Când nu lucrau în mină, în pat, femeile devin astfel niște instrumente greu de manevrat, asemenea mașinilor:

„Căci în imaginația celor mai mulți „sfătuitori”, femeia e asociată, mai mult sau mai puțin cu o mașină, căreia fiecare bărbat trebuie să-i învețe modul de folosire, o mașină care reacționează imediat, se ambalează, se blochează sau demarează penibil, după manetele folosite și după modul de acționare, o mașină cu mânuire delicată, care, uneori, mai face câte o pană, dar poate fi reparată (85% din bolile feminine nu se tratează decât într-un singur fel – în pat -, cele 15% rămase tot în pat se vindecă, dar triplând doza”, în sfârșit, o mașină care, asemenea automobilelor de pe vremea bunicilor, cere timp de încălzire. O rusoaică e ca o sobă, spune proverbul, e greu de aprins.” (pp.28-29)

De aceea, psihologii vremii îi sfătuiesc pe bărbați cum să procedeze ca „motorul să se învârtească” toată ziua: „Înainte de a pleca la serviciu, trebuie să o faceți pe soția dvs. să-și dea seama că aveți nevoie de ea , că o părăsiți cu părere de rău, că o iubiți. Dar e necesar să-i spuneți în cuvinte.” (p.29)

 

Mai presus de partener este partidul

Valentina (Borissovna) – membră de partid – se ridică și găsește repede cartea pe o etajeră… Poate vă vine să zâmbiți, dar vreau să vă citesc un fragment care mă emoționa foarte mult. E vorba de un tânăr care vorbește cu logodnica lui:

– De ce nu mă poți iubi la fel cum te iubesc eu?

– Îmi iubesc țara, răspunde ea. Dar există cineva pe care îl iubesc încă și mai mult, adăugă Olga, desprinzându-se din îmbrățișarea prietenului ei.

– Și cine e?

Olga îl fixă cu privirea ei luminoasă și răspunse repede:

– Partidul. (Pornostroika, 1991, p.82)

Lenin a murit cu adevărat, concluzionează protagoniștii. Astăzi contează doar banii și sexul. „Nimeni nu iubește pe nimeni, dar toată lumea se culcă cu toată lumea. Valul acesta de noroi întinează totul, cară totul după el.” (p.83)

Pentru cei mai puțin inițiați, revista Femina vine cu sfaturi specifice pentru cei care debutează în dragoste:

„Sărutul trebuie să fie pasionat. O dată ce v-ați unit buzele, limbile vi se întâlnesc. Nu umpleți cu salivă gura partenerei, e totdeauna neplăcut. Nu-i controlați dinții cu limba, nu sunteți dentist! Nu agitați foarte repede limba obligând, astfel, limba partenerei să se bată cu a dvs…. cât trebuie să dureze un sărut? Desgiur, nu până vă sufocați partenera! Desprinzându-vă buzele de ale ei, faceți-o să se simtă că pentru dumneavoastră e o smulgere și că așteptați cu nerăbdare un nou sărut…”

Dar ce fac mâinile în timpul îmbrățișării? „În niciun caz nu le faceți să atârne. Înconjurați cu ele gâtul partenerei dumneavoastră; mai târziu, când veți avea experiență, veți strecura o mână sub puloverul sau bluza ei și îi veți mângâia sânii; cu cealaltă veți cuprinde talia sau fesele…” Și dacă, din săruturi în mângâieri, cei doi ajung pe jos, pe un scaun sau pe pat? „Ajutați-o să se dezbrace. Asta îi va face totdeauna plăcere; la rândul ei, se va ocupa de dumneavoastră. Dacă șosetele vă sunt murdare, scoateți-le singur. Cel mai bine e să purtați mereu lenjerie curată.” (p.27)

Pentru că sexul era practicat pentru procreare, și nu recreere, prezervativele erau greu de găsit chiar și pe piața neagră, și deși panouri publicitare, afișe, benzi desenate, postere preamăresc virtuțile protectoare ale rezincas-urilor (prezervativelor): un calcul simplu demonstra că fiecărui rus îi reveneau 4 prezervative pe an!

„Ne raționalizează dragostea!”, spuneau rușii.

Și aveau dreptate, pentru că erau produse apriximativ 310 milioane de prezervative pe an, iar la o populație de 300 de milioane, se poate estima că există în jur de 100 milioane de bărbați erau activi sexual, ceea ce însemna câte 3 prezervative pe an pentru fiecare bărbat.

„E mai bine, pentru că în urmă cu câți va ani nu dispuneam de 0,9 prezervative… și totuși! Când se știe că oficial fiecare cuplu face dragoste de 3 ori pe săptămână, îți imaginezi nefericirea noastră.”

Cu toate acestea, cele câteva cooperative care s-au lansat în comercializarea prezervativelor au fost închise, motiv pentru care prezervativele se vindeau pe piața neagră cu 3-4 ruble/bucata, în vreme ce prețul lor oficial era de 1 rublă, o sumă considerabilă pentru o familie de tineri care nu câștiga mai mult de câteva sute de ruble pe lună.

În acest context, în care prezervativele erau un lux, iar pilulele contraceptive nu se găseau de nicio culoare, iar femeile recurgeau la diverse substanțe acide precum suc de lămâie, oțet, acid boric, pentru a avorta.

Cele 12 directive sexuale ale proletarului revoluționar – Universitatea din Sverdkovsk – 1924-

Simpla nevoie fizică este incompatibilă cu exigența revoluționară… A încerca o dorință pentru un dușman de clasă, lipsit de morală și de onoare, este la fel de pervers, în plan sexual, ca și atracția față de un crocodil sau față de un urangutan….Cei care fac foarte des amor, fără considerație morală pe deasupra, își epuizează energia cerebrală necesară atât activității politice, cât și creației intelectuale. O astfel de conduită nu are nicio. Legătură cu finalitatea demersului revoluționar” – (p. 90)

Acum că am aflat miturile sexuale sovietice, putem aprecia mai tare dragostea la români, în secolul în care trăim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *